EVOLUÅ¢II PARALELE: TELEGRAFIA ÅŸi RADIOUL (III.) de Ing. Florian Ungur
Progrese realizate în perioada interbelică pe plan legislativ
Aminteam în articolul anterior de faptul că radiofonia în Å£ara noastră a parcurs un drum anevoios, nu pentru că nu ar fi fost interes pentru această invenÅ£ie tehnică, ci datorită în special ritmului încetinit în care se lucra pe plan legislativ.
Datorită acestei stări de fapt ÅŸi înfiinÅ£area unei societăţi de radiodifuziune nu a avut suportul legislativ pentru finalizare, activitate care s-a prelungit destul de mult timp.
Dacă pe plan extern, legislaÅ£ia privind funcÅ£ionarea societăţilor de radio s-a statuat încă de prin anii 1920, în Å£ara noastră procesul legislativ de reglementare a regimului radiofoniei a durat mult mai mult.
Derularea evenimentelor ÅŸi dezvoltarea radiofoniei în Europa au făcut, totuÅŸi, posibilă iniÅ£ierea din punct de vedere legislativ a unor proiecte în vederea legiferării acesteia. După aprige dezbateri în Adunarea deputaÅ£ilor ÅŸi Senat pe data de 12.06.1925 a fost votată ’’Legea pentru instalarea ÅŸi folosinÅ£a staÅ£iunilor ÅŸi posturilorradioelectrice’’.
ApariÅ£ia unui cadru legal necesar desfăşurării activităţii de radiofonie în Å£ara noastră a fost determinată de mai mulÅ£i factori: apariÅ£ia ÅŸi intensificarea miÅŸcării pro-radiofonie la nivelul întregului teritoriu naÅ£ional, apariÅ£ia ÅŸi diversificarea publicaÅ£iilor de specialitate radio, ÅŸi foarte important, generalizarea radiofoniei în Europa cu tendinÅ£ele de extindere ÅŸi în zona balcanică.
ApariÅ£ia legii a creat multe controverse, în special datorită faptului că nu făcea referire la persoane fizice (amatorii radio), instalarea ÅŸi exploatarea de staÅ£iuni ÅŸi posturi radioelectrice fiind permise, pe bază de autorizare, doar anumitor instituÅ£ii ale statului, în interes oficial. A fost aprobată doar ’’autorizarea pentru instalarea ÅŸi folosirea de posturi de recepÅ£iune radiotelefonică pentru cetăţenii români ÅŸi majori cu domiciliul real ÅŸi stabil în Å£ară, pentru uzul propriu’’.
Prevederea legală a nemulÅ£umit marea masă de amatori radio, în special cei care voiau să lucreze în emisie cu alte staÅ£ii de radioamatori din Å£ară ÅŸi din Europa. Din această cauză foarte mulÅ£i radioamatori de emisie au continuat să lucreze, oarecum clandestin, fără a fi autorizaÅ£i oficial utilizând indicative radio neconforme cu legislaÅ£ia specifică. Regretabil, însă vor trebui să mai treacă niÅŸte ani până când această activitate a emiţătorilor radio va intra în legalitate.
Pe planul radiofoniei lucrurile au început să capete un alt contur, exista o lege, astfel că miÅŸcarea radiofoniei ia avânt, popularizarea ei realizându-se prin audiÅ£ii publice, conferinÅ£e, cursuri de iniÅ£iere în domeniul radioului, publicarea de articole în revistele de specialitate ale vremii etc.
Avântul radiofoniei s-a materializat ÅŸi în creÅŸterea interesului legat de dezvoltarea unei reÅ£ele naÅ£ionale de radiodifuziune, fapt ce s-a concretizat în apariÅ£ia la 20.10.1932 a ’’Legii pentru crearea unui fond necesar desvoltării reÅ£elei naÅ£ionale de radiodifuziune’’.
Prevederea acestui fond de dezvoltare a permis, în anii ce au urmat, executarea unor programe de lucrări care au dus la modernizarea reÅ£elei naÅ£ionale de radiodifuziune prin extindere cu posturi teritoriale, modernizarea ÅŸi dotarea tehnică a staÅ£iilor de radiodifuziune.
În plan legislativ s-a mai votat ÅŸi ’’Legea pentru garantarea dreptului de audiÅ£ie radiofonicăprin combaterea perturbaÅ£iunilor electrice de orice fel’’ act normativ prin care se garanta dreptul ’’oricărui posesor autorizat al unui aparat radioelectric de recepÅ£ie, care plăteÅŸte abonamentul, să folosească aparatul său nestingherit de perturbaÅ£iunile ce ar putea fi produse de alte instalaÅ£ii similare sau de orice alte aparate’’.
Dacă pe planul radiofoniei lucrurile au început să se aÅŸeze, nu la fel stăteau problemele pe planul celorlalÅ£i amatori radio, cei care visau la o reglementare cât mai grabnică a statutului lor, ca emiţători ÅŸi receptori. PasionaÅ£ii de telegrafie continuau să-ÅŸi facă simÅ£ită prezenÅ£a în eter, fără a fi sub protecÅ£ia unei legi adecvate.
Manifestările pe plan naÅ£ional ÅŸi dorinÅ£a de afirmare ÅŸi pe plan extern ale radioamatorilor au continuat cu multă insistenţă, presând legislativul să ia în considerare doleanÅ£ele lor ÅŸi promulgarea unei legi care să reglementeze regimul emiţătorilor.
După lungi tergiversări ÅŸi amânări, pe data de 27.04.1938, avându-se în vedere avizul Consiliului legislativ-secÅ£ia III ÅŸi jurnalul Consiliului de MiniÅŸtri se semnează ’’Decretul - Lege relativ la emisiunile radio-electrice’’, primul act normativ care reglementează, de facto, regimul emisiunilor radio-electrice ale radio-amatorilor din România.
Este util de remarcat, că la art. 2 din acest Decret-Lege se stipula faptul că ’’orice posesor al unui post de radio emisiune este obligat să aibă o autorizaÅ£iune de instalare ÅŸi folosinţă din partea Ministerului Lucrărilor Publice ÅŸi al ComunicaÅ£iilor, dată prin DirecÅ£iunea tehnică de lucrări publice ÅŸi comunicaÅ£ii. AutorizaÅ£iunea de instalare ÅŸi folosinţă va fi elaborată de DirecÅ£iunea Generală a P.T.T. pe baza avizului comisiunii ÅŸi a votului afirmativ din partea Marelui Stat-Major ÅŸi al Ministerului de Interne, absolut necesare pentru admisibilitatea cerută’’.
Pentru a nu se crea interpretări eronate ale prevederilor actului normativ, la art. 4-5 se menÅ£ionează faptul că ’’radio-amatorii, posesori de posturi de emisiune radio-electrice, autorizaÅ£i potrivit dispoziÅ£iunilor prezentului decret-lege, nu au voie să facă nici un fel de emisiune cu caracter de radio-difuziune……….ÅŸi să aibă certificate de amatori, obÅ£inute pe baza unor examene de capacitate’’.
ApariÅ£ia acestui act normativ a permis, mai departe, la ’’aderarea la condiÅ£iunile generale tehnice ÅŸi de exploatare prevăzute în regulamentul internaÅ£ional al radio comunicaÅ£iilor, în Aranjamentul de la Haga, precum ÅŸi la celelalte aranjamente ÅŸi ConvenÅ£iuni la care Statul Român a ratificat’’.
Reglementarea juridică a activităţii radioamatorilor români a fost pecetluită, astfel că de acum înainte, în evoluÅ£ia sa, radioamatorismul românesc se va situa, cu excepÅ£ia unei perioade scurte, în centrul atenÅ£iei forurilor statului român.
Bucuria nemărginită a tuturor radioamatorilor din România a fost împărtăşită ÅŸi altor radioamatori străini, dispărând teama, frica, nesiguranÅ£a ÅŸi măsurile coercitive care se aplicau până atunci.
Aplicarea decretelor de instituire a mobilizării generale ÅŸi declanÅŸarea celui de-al doilea război mondial în anul 1939 a dus, pentru câÅ£iva ani, la întreruperea activităţii radioamatorilor din Å£ara noastră.