Uzinele Electronica în umbra spiritului demolator al comunismului.

Departe de mine gândul să mă abat de la declaraÅ£ia de intenÅ£ie a AsociaÅ£iei Pro Radio Antic ÅŸi să politizez demersul ei, în numele membrilor, a colecÅ£ionarilor, condamnând comunismul. Nu că nu ar merita condamnat, dar ceea ce vreau să arăt este faptul că distrugerea industriei radioelectronicii RomâneÅŸti nu a început cu intrarea primului buldozer demolator pe terenul platformei de la Pipera-BucureÅŸti, unde era concentrată această industrie, ci cu mult înainte.
După ce, în prealabil bunurile proprietarilor au fost naÅ£ionalizate, luate cu japca, iar proprietarii alungaÅ£i, dacă au avut noroc, că dacă nu, sfârÅŸeau în închisori, s-a trecut la o construcÅ£ie a unei industrii în care nu s-a respectat cel mai important lucru: tradiÅ£ia. Împreună cu utilajele ÅŸi tradiÅ£ia, pentru că nu intrau în noua “linie”, au fost casate.
Plecând de la zero, industria radioelectronică face un mare pas … inapoi. De la renumitele aparate de radio Philips, care erau cu un pas înaintea altor produse similare pe plan mondial, noi am preluat (ni s-au impus) “tovărăşeÅŸte” aparate “radio-popular” din 1946 ( Mosvici B, Record 47 etc. ) cu care am păşit cam întărziaÅ£i pe treptele istoriei acestui domeniu…
Sărbătorirea, în 1987, a 50 de ani de existenÅ£a a Uzinelor Electronica (vezi insigna) este un gest cel puÅ£in cinic, având loc într-un context istorico-economic, care după mai puÅ£in de doi ani a declanÅŸat “revoluÅ£ia”. NaÅ£ionalizarea istoriei a constat în devansarea datei de naÅŸtere a uzinei cu cei 20 de ani ai existenÅ£ei S.A.R. Philips la care s-au adaugat printr-un salt acrobatic perioada de circa 10 ani ai perioadei Radio Popular. Nimeni nu contestă necesitatea existenderii unei industrii de vârf cum este cel al electronicii, chiar dacă au fost făcute forÅ£at, prin comasări, exproprieri, prin investiÅ£ii uriaÅŸe în detrimentul nivelului de trai dar atribuindu-Å£i o vârstă pe care nu o ai este demolator… Dar cum am naÅ£ionalizat ÅŸi istoria, neintegrând-o în continuitatea existenÅ£ei noastre, am pus bazele falsei judecăţi a propriei valori. Colosul, fără trecut recunoscut cinstit, a devenit uÅŸor prada speculatorilor, care nu au mai văzut bogăţia tradiÅ£iei lui, ci doar valoarea terenurilor de sub clădiri.
Nimeni nu a sărbătorit în 1957 existenÅ£a a 30 ani de Radio Popular, adăugând fireÅŸte ÅŸi cei 20 ai lui Philips… dar nici în 2007 ziarele nu trâmbiÅ£au despre cei 70 de ani de radioelectronică românească. Pe atunci AsociaÅ£ia Pro Radio Antic de abia se năştea…
Am scris acest mic eseu nu cu intenÅ£ia de a turna apă curată în paharul murdar al istoriei ci mai degrabă am dorit să sensibilizez opinia publică ÅŸi specialiÅŸtii în domeniu, istoricii, că este corect ÅŸi cinstit să ne asumăm istoria aÅŸa cum a fost ea, să o cultivăm, că numai aÅŸa vom avea o TRADIÅ¢IE cu care să ne putem mândri ÅŸi care să fie respectată ÅŸi de alÅ£ii.
În anul 2009 AsociaÅ£ia a organizat ÅŸi a sprijinit acÅ£iuni care să arate că a existat o uzina Radio Popular unde s-au pus bazele radioelectronicii de mai târziu ÅŸi că ar fi împlinit 60 de ani dacă ar mai fi existat… Iar în 2010 dorim să facem acelaÅŸi lucru sărbătorind 50 de ani, încă odată, de la apariÅ£ia pe harta industriei radioelectronicii, la data de 18 Ianuarie 1960, a uzinelor Electronica, prin ordinul Ministerului Industriei Grele numărul 760.150. Revista Pro Radio Antic va sluji acest demers, iar în anul care va urma, sperăm că vom putea marca evenimentul ÅŸi cu câteva expoziÅ£ii, cataloage ÅŸi cărÅ£i la Arad, Cluj, BucureÅŸti ÅŸi în orice alt loc unde există dorinţă ÅŸi voinţă…

Nota:

Comentarii, completări, observaţii se pot face la e-mail: contact@proradioantic.ro