Asa cum mi-am propus la editia precedenta a simpozionului, abia am asteptat sa vina ziua de 26 a lui Florar, devenita, de altfel, zi-simbol al intalnirilor transfrontaliere a radioamatorilor de pretutindeni.
Entuziasmat si de o zi superba, ca vreme, am plecat spre locul destinatiei in cursul zilei de vineri, 25 mai a.c. ajungand in Arad in jurul orelor 18.00.
Avand cateva probleme de rezolvat cu bunul meu prieten Sorin – YO2MSC din Sambateni, dupa ce am fost cazat, am facut un scurt QSY pana la el acasa. Bucuria revederii dupa un an a fost mare, mai ales, ca intre timp, am avut ocazia sa vad cum si-a facut ’’aparitia’’ in locatia respectiva un pilon de 18 m si care sustine antenele. Am mai zabovit ceva vreme, pina spre inserat, apoi m-am intors spre locul de cazare cu dorinta ca noaptea sa treaca cat mai repede si sa vina mult asteptata zi a simpozionului.
De dimineata am inceput deplasarea spre Pecica in conditiile unui trafic rutier destul de intens, si care, pe alocuri mi-a creat ’’asteptari’’ ce nu erau planificate …………….. ajungand intr-un final la locul de desfasurare a intalnirii radioamatorilor.
Mare animatie-mare la ora 09.30 cand am sosit …………….. grabindu-ma si sa aduc exponatul pentru a fi prezentat in cadrul TEHNOTON-40, expozitie ce s-a organizat de catre colegii mei din Asociatia Pro Radio Antic.
Am fost placut impresionat de modul cum au fost organizate activitatile specifice, cu precadere, expozitia aniversara TEHNOTON-40, marcand perioada 1972-2012, o era a electronicii romanesti, in care fosta uzina TEHNOTON din Iasi s-a bucurat de o mare popularitate atat in tara, cat si peste hotare.
Modelele de radioreceptoare fabricate la TEHNOTON-Iasi expuse in cadrul acestei manifestari dedicate mi-au creat efectiv o nostalgie a radioului, a radioului romanesc care avand caracteristici tehnice deosebite a fost exportat in 18 tari de pe 4 continente.
Intalnirea cu o parte dintre colectionarii de aparate radio din tara a constituit inca un prilej de bucurie, avand timp de a schimba opinii, impresii si solutii privind conservarea patrimoniului radiotehnic romanesc.
De mare interes pentru cei prezenti a fost si talciocul organizat mult mai bine si, care spre deosebire de editia precedenta a dat posibilitatea de a se achizitiona aparatura pentru radioamatori performanta, de ultima generatie, iar, pentru iubitorii de constructii radio, o mare varietate de componente: aparate de masura, antene, mufe speciale, tuburi, cabluri, elemente de circuit HF si UHF s.a.
Chiar daca activitatile prevazute in programul de desfasurare a simpozionului nu au fost ’’la minut’’, totusi ele s-au derulat bine, dintre toate cele, s-a bucurat de un real si asteptat timp ………… cred ca intuiti ……….. gulasul pecican !
Tombola organizata a oferit, de asemenea, cadouri si amintiri celor norocosi …………… chiar daca unii s-ar fi asteptat ………… poate la un transceiver performant ! N-a fost sa fie ………….. poate la anul viitor !
Participarea la aceasta editie mi-a dat, totodata, prilejul de a ma revedea cu prietenii cunoscuti, precum si legarea de noi prietenii cu radioamatorii veniti de peste hotare. Schimburile reciproce de QSL-uri, adrese de mail si telefoane ne vor apropia si mai mult, intarind prietenia intre radioamatorii din tarile participante la aceasta intalnire transfrontaliera.
Spre pranz, dupa servirea gulasului, am mai stat la discutii amicale si cu radioamatorii veniti din Ungaria, Serbia si din alte judete ale Romaniei …………… timpul se scurgea cu repeziciune, aveam atatea de povestit, insa fiecare se gandea la intoarcerea catre propriul QTH.
Intr-un tarziu, sa fi fost ora 15.30 ………………. am inceput defluirea catre Oradea, cu multumirea in suflet ca am fost partas la o manifestare deosebita in care pasiunea pentru radio nu a cunoscut granite.
Consider ca pe viitor, in organizarea simpozionului sa fie implicati mai multi radioamatori, atat organizatoric, cat si participativ pentru ca miscarea radioamatoriceasca sa asigure un impact pe masura atat in relatiile cu autoritatile locale cat si cu alte organizatii.