Trebuie să-l felicităm pe dl.Borbilău pentru achiziţia făcută.

Aparatul nu este numai rar sau rarissim, este unic. Aici se deschid două posibilităţi:

-         - ori a fost făcut de un radiofonist entuziast, pentru el însuÅŸi;

- ori a fost un prototip. Probabil că domnul ing. C. Mihăilescu a dorit să se lanseze în afaceri cu fabricarea de radiouri. In acest scop el a fabricat un aparat de radio şi l-a expus la una sau mai multe expoziţii de specialitate. In acea vreme, expoziţiile de radio se ţineau lanţ. Permanent, în Bucureşti, era o expoziţie în desfăşurare. Dar, se pare că dl. Mihăilescu n-a avut noroc. Lumea n-a fost interesată de aparatul său, sau a fost prea scump, sau cine ştie ce probleme au fost şi firma s-a desfinţat.

Inclin să cred că aceasta a doua variantă este cea mai probabilă.

Piesele mecanice sunt confecţionate cu scule şi unelte clasice, inclusiv un strung. Niciuna dintre piese nu se arată a fi rodul acţiunii vreunui dispozitiv specializat. Sunt sigur că dacă se examinează cu atenţie decupările din şasiu (mai ales cea pentru bornele de antenă, pământ şi difuzor suplimentar), se vor observa urmele lăsate de trecerea pilei.

Cutia şi capacul de spate (care este din placaj), puteau fi confecţionate la comandă. Existau numeroase ateliere de tâmplărie care erau gata oricând să execute cutii pentru aparatele de radio. Este de remarcat că pe capacul de spate nu apare nicio inscripţie, nici măcar cele uzuale, cum ar fi cele care indică locul antenei sau al pământului. Probabil că acestea ar fi urmat să fie realizate la producţia de serie, când capacul de spate urma să fie făcut din carton. Dar pentru aceasta trebuia o sculă dedicată, un fel de preducea multiplă.

Scala este elaborată cu grijă şi se pare că a fost realizată de un meseriaş specializat în astfel de lucrări. Oricum scala pare originală, în sensul că nu cred că să mai existe un alt tip de aparat de radio care să aibă această scală.

Pe de altă parte, dacă ar fi vorba de un aparat de radio făcut de un constructor entuziast, pentru uzul lui personal, mai mult ca sigur că în el s-ar fi regăsit subansambluri preluate de la alte aparate. Astfel de subansambluri se găseau fără probleme pe piaţă, dar ele nu puteau fi utilizate într-un aparat care era fabricat în vederea vânzării.

In sfârşit, prezenţă etichetei, pe care se precizează �Intreprinderile electro-technice Bucureşti�, ne duce cu gândul că acesta era numele firmei care a murit la puţin timp după naştere.

Mai putem adăuga că apariţia acestui aparat de radio reprezintă reacţia pieţii faţă de măsurile aberante luate de stat, de a îngrădi accesul publicului la radio.

In concluzie, propun să înregistrăm acest nou producător şi să-l felicităm încă odată pe dl. Borbilău pentru achiziţia făcută.