Sandu Anton

Despre casetofon

Despre casetofon

(generalităţi prezentate de un colecţionar,  nespecialist în electronică; text modificabil)

    Apariţia tranzistorului - în anul 1947 (inventat de John Bardeen, Walter Houser şi William Shockley de la laboratoarele Bell Telephone, New Jersey, SUA) - a reprezentat un moment de răscruce in electronică; cu ajutorul acestei piese minuscule, cu proprietăţi semiconductoare, care a înlocuit rapid tubul electronic, toate aparatele din domeniul audio-video (şi nu numai) şi-au redus dimensiunile (devenind portabile), consumul de curent şi şi-au mărit viteza de lucru de câteva ori; acest eveniment poate fi asemănat cu apariţia  12 ani mai tarziu, a circuitelor integrate, care stau la baza electronicii actuale, şi au avut un impact similar, dacă nu superior. Un aparat tranzistorizat pe scară largă de la apariţia sa a fost şi casetofonul (cu bandă magnetică).

    Datorită usurinţei de a asculta  şi a înregistra muzica preferată aproape oriunde şi oricând, casetofonul  a reprezentat un mijloc de divertisment foarte apreciat (şi, implicit, vândut) în lumea întreagă, mai ales in perioada anilor 1970 – 1990. El a înlocuit rapid  magnetofoanele şi pick-up-urile portabile (de mers “la iarbă verde”), datorită manevrabilităţii facile (banda magnetică era închisă într-o casetă mică, ce se introducea usor in aparat) şi duratei sporite, satisfăcătoare, de audiţie (60-120 minute/casetă).

   Ca în multe alte cazuri, şi ideea unui înregistrator audio cu casetă detaşabilă/înlocuibilă a apărut si fost aplicată mai întâi în domeniul militar, în acest caz -începând cu finele celui de-al doilea război mondial, când au fost folosite casete cu fir de oţel. (ex. Cosmos Industries tip RD 11B -). Ulterior, spionajul războiului rece a beneficiat de aparate portabile, tranzistorizate (ex. Minifon P55), cu fir de oţel, apoi cu bandă magnetică. După cercetările mele, primele casetofoane comerciale, cu tuburi electronice au apărut în jurul anului 1951 în SUA (cu fir de otel - Peirce, RCA) si Germania (‘’Tefifon’’ - cu banda nemagnetică, fara amplificare), fiind urmate la scurt timp de produsele americane ‘’Dictaphone’’ (cu bandă magnetică; denumite “dictafoane” de la firma constructoare "Dictaphone Corp.") ce erau create iniţial pentru înregistrarea reclamelor cu voce pentru radio, uşurând munca comentatorilor; ele foloseau banda de magnetofon în casete/cartuşe ("cartridge", ‘’broadcast cart’’) în diverse variante nestandardizate, relativ mari (cât o carte poştală, ex. ''Fidelipac''), ce necesitau un motor mare, îngreunând   astfel aparatul si făcându-l   neportabil; la finele anilor '50, alte aparate de pionierat au creat şi firmele vest-germane ''Saba'' (radio-casetofon portabil) şi ''Minifon-Protona'' ; câţiva ani mai tarziu - în 1962-63 - specialiştii firmei olandeze Philips realizează o casetă (‘’compact cassette’’) de două ori mai mică decât ‘’cartridge’’-ul american (datorită benzii mai subţiri şi mai înguste), precum şi aparatul ce avea să fie unanim recunoscut drept primul casetofon din lume: Philips EL 3300; a fost prezentat publicului pentru prima oară la Târgul Internaţional de Radio - Berlin 1963 şi lansat pe piaţă în anul 1964; fiind complet tranzistorizat si puţin mai mare decât un buzunar - fiind astfel portabil,  impactul a fost major, vânzările înregistrând cote maxime (milioane de exemplare vândute anual) în perioada 1970 -1986. Discurile de vinil au fost ’’dublate’’ şi înlocuite treptat de casetele preînregistrate profesional (în 1986 numărul de casete preânregistrate vândute a depăşit pe cel al discurilor), până la dispariţia lor din producţia de serie, în jurul anului 1992.

   Trebuie precizat că pe lângă  SUA, unde - datorită pieţei extinse - s-au utilizat mulţi ani casete mai mari ( aşa numitele “8-track cartdridge” sus-mentionate, impuse de firma RCA), şi cel mai mare producător german - Grundig - a încercat introducerea propriului model de casetă compactă (DC International), ceva mai mare şi cu viteza de derulare puţin sporită (5,1cm/sec faţă de 4,75 cm/sec la Philips); publicul a adoptat până la urmă varianta “Philips”.

In perioada 1951 -1992 au fost realizate şi comercializate cel puţin 20 tipuri de casete audio cu sau fără bandă magnetică, după cum urmează:

1) caseta cu fir de oţel - de ex. pt aparat Peirce 265B -SUA- folosea fir de oţel pe 2 role metalice, viteza 19

        cm/sec;

2) caseta Tefi – pt aparat Tefifon KC-1, Germania, 1951; avea banda de plastic (nemagnetică) pe o rolă fără sfarsit; viteza de 19 cm/sec;

3) caseta Dictet - pt. reportofonul Dictaphone Dictet, 1957, SUA; folosea bandă magnetică (suport de plastic

                                acoperit cu oxid de fier), înfăşurată pe 2 role, în carcasa metalică;

4) caseta Saba pentru aparatul Sabamobil – 1957, Germania; folosea banda de magnetofon, înfăşurată pe 2

                                                                                    role, în carcasă de plastic;

5) 4 track cartridge (tip Camden) - 1958, RCA - SUA - folosea banda de magnetofon, înfăşurată pe 2 role;

6) caseta tip "Fidelipac" -1959, SUA -folosea banda de magnetofon înfăşurată pe o singură rolă, permiţând si

                                                                 înregistrări stereo;

7) caseta pt. aparatul Minifon Attache, Germania,  1959;

8) compact cassette-1963, Philips - de cca. 2 ori mai mică decât 4); lăţimea benzii era 3,81 mm şi viteză de

                                                            4,75 cm/sec; a fost cel mai vândut tip de casetă audio;

9) 8-track cartridge -1964, RCA-SUA; folosea bandă de magnetofon pe o singură rolă,  permiţând înregistrări 

                                                        stereo pe 4 piste;

10) DC International cassette -1965, Grundig; banda are viteza de 5,1 cm/sec;

11) caseta pt Grundig EN 3 - 1964; pt. reportofon; 2 x 22 minute;

12) mini-cassette -1970, Philips; utilizată la reportofoane şi roboţi telefonici;

13) steno-cassette pt. Grundig Stenorette, cca. 1972 - aceeasi utilizare;

14) micro-cassette-1971(?) -Olympus;

15) elcaset-1976, Sony; model abandonat după 4 ani; viteza 9,5cm/sec;

16) pico-cassette-1987, JVC; viteză de 2,3 cm/sec;

17) digital audio tape = DAT-1987, Sony – viteza de 2,3 cm/sec;

18) digital compact cassette = DCC -1991, Philips;

19) microcaseta DAT- Sony , 1992;

20) caseta master digital audio tip Ampex DA-30 sau Quantegy DAU-83, DTRS, etc;

    In afara acestor tipuri comercializate publicului larg, datorită calităţilor lor (fiabilitate, dimensiuni şi costuri reduse, manevrabilitate simplă) casetofoane de diverse mărimi au fost utilizate şi în alte domenii: tehnica de calcul (pt. stocarea fişierelor mai mici şi ), aviaţie (înregistratoare de zbor = ‘’cutii negre’’), spionaj (aparate mici pt. înregistări discrete), telefonie (roboţi telefonici), medicină (monitoare ECG), jocuri pentru copii, etc. De asemenea, trebuie subliniat şi succesul avut în echiparea autovehiculelor, unde magnetofonul şi/sau pickup-ul nu au ajuns niciodata.

     Principiul de functionare - în cazul audiţiei - se bazează pe trecerea (cu viteză constantă) a unei benzi magnetice preînregistrate prin faţa unui cap de redare (o bobină minusculă de fir de cupru înfăşurat  pe un metal magnetic); în urma acestei acţiuni, ia naştere un curent electric, amplificat şi filtrat ulterior ; în cazul înregistrării, aspectul mecanic este identic, dar din punct de vedere electric, operaţiunea este inversă: semnalul electric extern este imprimat pe banda magnetică cu ajutorul aceluiaşi dispozitiv (la aparatele evoluate, există un cap separat pentru fiecare operaţiune: ştergere, înregistrare, redare). Construcţia mecanică permite căutarea melodiilor, derularea rapidă a benzii, pauză instantanee, ascultare continuă, ş.a. (vezi variantele constructive din colecţie) .

     Tehnica sa a progresat constant, calitatea audiţiei (cel mai comun indicator al acesteia fiind gama / marja de frecvenţe redate) ajungând în multe cazuri egală sau superioară multor magnetofoane de uz general.

     Apariţia compact discului audio în anul 1982 – realizat în principal tot de firma Philips (tip CD 100), dar şi cu o contribuţie minoră a firmei Sony, a reprezentat alt moment de referinţă în tehnica audio, datorita saltului calitativ al auditiei ("fratele" lui, discul video cu laser = predecesorul actualului DVD,  fusese lansat în 1978, tot de firma Philips); treptat, tehnica digitală a pătruns şi în zona casetofonului,  calitatea sunetului fiind similara cu a CD-ului si permiţând accesul aleatoriu programabil al melodiilor (vezi casetofoanele DAT-Sony  si DCC-Philips).

Cele mai importante firme/mărci constructoare: Philips (Olanda), Sony,  Matsushita (National, Panasonic,  Technics), Sharp, Nakamichi, Pioneer, Akai, Teac, Otari (Japonia), Grundig, Telefunken, ITT, Blaupunkt, Uher (Germania), General Electric, RCA, Northern Electric (SUA), Studer-Revox (Elvetia); acestea au dezvoltat toate tipurile de casetofoane, până la tehnica integral digitală de astăzi, care depăşeşte posibilităţile casetofonului.

In România, primul casetofon (tip Star MC 12) a fost produs în jurul anului 1975, sub licenţa (şi cu piesele) firmei  Unitra - Polonia, la uzina ’’Electronica’’ Bucureşti; modele ulterioare au fost realizate şi la uzinele ’’Electronica Industrială’’-Bucureşti,  ’’Tehnoton’’-Iaşi şi ’’Electromureş’’ - Tîrgu Mureş, până în jurul anului 1994, ultimul model fiind Thomas NL 1128, fabricat la Electronica-Bucureşti.  

     Casetofonul s-a menţinut pe piaţă ca aparat individual până în jurul anului 1996, când concurenţa compact-discului a determinat realizarea pe scară largă a  unor aparate portabile combinate (radio, casetofon, CD); după această dată, interesul faţă de acest aparat a descrescut constant, iar in jurul anului 2006 principalii săi dezvoltatori şi constructori mondiali (Philips, Sony, Panasonic) au renunţat la elaborarea unor modele noi, nici chiar în combinaţie cu alte aparate; el a fost înlocuit de compact disc player si de varianta extinsa a acestuia – MP 3 (acesta poate stoca cca. 3-7 ore de muzică), mărimea aparatelor fiind determinată uneori doar de posibilitatea de a le comanda cu un deget ! 

Componentele colecţiei mele,  supranumită  “Istoria (evoluţia) casetofonului”:

(se exemplifică mai ales prin aparate Philips, intrucat: (I) aceasta firmă  a fost inventatoarea mai multor aparate audio si video pt. uz general: casetofon, video cassette-recorder, video disc, CD player, realizând aproape toate variantele constructive ale acestora, marea majoritate prin concepţie proprie; (II) în primii aprox. 17 ani de la lansarea primului casetofon, această firmă a fost liderul mondial  în acest domeniu; (III) unele aparate create de Philips au reprezentat modele pentru creaţiile altor firme;

 aparatele de radio şi cd-ul sunt prezentate aici -şi nu în colecţie separată- în scopul încadrării în epocă a casetofoanelor, al prezentării concomitente şi a altor "competitori" ai domeniului audio) 

-          Conţine aproape toate variantele constructive ale casetofonului si combinaţiile acestuia, evidenţiindu-se astfel progresul tehnic al acestui aparat:

                  dezvoltarea părţii electronice:

-          portabil (= alimentare cu baterii/dimensiuni reduse) - Philips EL 3300 sau staţionar (= alimentare de la

                                                                                                reţea 220 V) - AH 871;

-          simplu - EL 3300 / în combinaţie cu alt aparat: radio, pick-up, TV, CD, egalizor - ART 20,             

                                                    FCD  585,      AZ 1000;

-          mono - EL 3300 , sau stereo: staţionar - EL 3312 (cu tranzistori),  RCA 1Y-C11(cu lămpi),

                                                              :portabil : RR 800 ;

-          cu alimentare 220V internă (N2204) sau externă, prin adaptor (EL 3300);

-          cu amplificare proprie (EL 3300) sau deck (Tefifon KC-1,  N 2500);

-          cu regulator electronic de viteza a motorului:  EL 3301;

-          cu electronică analogică (lampi - Peirce 265B, tranzistoare+comenzi electromecanice-EL 3300,

                   sau digitală (circuite integrate, comenzi electrice+electronice)- FC 260, DCC 300;

-          cu reducător de zgomot dinamic DNL/Dolby- N 2510;

-          cu conectoare europene/asiatice -EL 3300, RR 425, D 8210;

-          cu telecomandă - FCD 585, DCC 951 ;

-          numai cu funcţia “redare”  (player) - N 2000;

-          autoreverse (redarea automata a feţei a 2a a casetei) – N 2401 S,  FC 260);

-           simplu - EL 3300 / dublu - D 8078;

-          înregistrare manuală-EL 3300) / automată – N 2203 sau mixta: AR 664;

-          construcţie cf. normelor HI-FI europene DIN 45500 = N 2510, AH 973;

-          cu microfon încorporat - RR523);

-          de ,,studio” (intrări multiple, viteză variabilă, mixaje, karaoke, amplif. pt. instrumente muzicale) -                                D 6550; Tascam Porta Two; 

-          cu derulare în timpul ascultarii (“cueing”): AR 664   

-          cu selector de bandă manual- RR 774 / automat- FC 260;

-           tip walkman (= de buzunar)  cu/fără radio - AQ 6441, Sony TPS-L2;

-          cu comutare R.I.F.(eliminarea zgomotului la înregistrarea de pe unde medii) -RR 522;

-          cu sistem monitor (ascultare în timpul înregistrării) -AR 774;

-          cu facilitatea continuous play - FC 260;

-          cu post-fading (scadere treptată a nivelului inregistrării)- AR 374;

-          cu sistem audio compus din doua difuzoare (pt. frecvente medii+inalte) – AR 664;

-          cu sistem audio supradimensionat (‘’sound machine’’ sau ‘’ boombox’’): D 8444;

-          cu trei capete (stergere, inregistrare, redare): staţionar: Nakamichi 700 Tri Tracer;

                                                                                                                     : portabil: Marantz PMD-222;

-          casetofon integral digital: Sony DTC 690 ;

-          cu lămpi: RCA 1YC-11 sau tranzistoare-Philips EL 3300;

-          cu electronica si mecanica analogice semi-profesionale (Revox D 88);

-          in asociere cu aparate diverse (ex: calculator aritmetic)- Toshiba KT 1350;

-          casetofon digital profesional:  staţionar: DAT- Tascam DA-60 MK II ; portabil: Marantz PMD-222;

                                        evoluţia părţii mecanice :

-          cu mecanică din:  metal- EL 3300 , plastic- RR 774,  mixtă - N 2207;

-          cu claviatură : Peirce 265B;

-          cu comanda “pauză” (deconectarea rolei presoare şi/sau oprirea rolei tractoare –   N 2510);

-          autoreverse: mecanic –N 2401 S; electromecanic cu cap rotativ: FC 260;

-          cu oprire automată (electrică) a motorului - RR 523 şi/sau decuplarea capetelor de redare-ştergere

                 - AR 070);

-          cu 20 de tipuri de casete: 4 track-RCA, compact, DC int'l, 8 track-RCA, minicasetă, elcaset,

                microcasetă, picocaseta, DAT, DCC, microDAT, etc;

-          cu capete “long life” - AR 060, 070;

-          cu numărător de ture (counter)-Minifon Attache;

-          construcţie de tip ’’servietă diplomat’’ : Sanyo G 2615 N2, Aciko ACRT 820S;

-          cu mai multe motoare -  RR 425, D 8634;

-          cu trei capete (stergere, inregistrare, redare): Nakamichi 700 Tri Tracer ; 

-         cu cap de redare fix : EL 3300, sau rotativ :Sony DTC 690 ;

-          cu încărcare laterala: Akkord Combiphon 840; frontală - N 2521; cu sertar: DCC 300;

-          de ”buzunar” , cu amplificare  (difuzor): Westinghouse 2020A, Panasonic RQ 212;

-          walkman (cu casti): Sony TPS-L 2

-          cu deschidere lentă a capacului casetei (soft eject) si/sau “stop” pe acelaşi buton  

-                cu “eject” - D 8210, AR 580;

-          cu comanda “one touch recording” (inregistrarea se face prin actionarea simultană a 2 clape) -             AZ 8040;

-          cu magazie de casete (10 buc): Sony MTL 10;

-          cu transmisie “direct drive” : D 8634

-          cas normal cu mecanică de walkman (ex. presor mic)- AQ 5150;

-          cu carcase în culori europene/asiatice si design amuzant / stilizat - RR 522, D 7162;

                             D 8082= Le cube, D 6608-walkman triunghiular, WD 800-The roller,  

                             Bang & Olufsen Beocord 4500;

      -  conţine exemplare ale primelor  casetofoane din lume  în diverse  variante constructive şi modele imediat următoare ale acestora:

                a) primul casetofon (dupa aprecierea specialistilor):  Philips EL 3300 - an 1963;

                b) primul casetofon cu claviatura: Peirce 265B-cca. 1951, cu sarma; Minifon Attache - 1959, cu

                           banda;

                c) primul casetofon cu numarator de ture (counter): Minifon Attache-1959;

                d) primul casetofon stereo: RCA 1Y-C11, 1958;

                e) primul casetofon stereo cu caseta compact:   Philips EL 3312 - an 1969;

                f) primul casetofon deck (player):  Philips N 2500 - an 1969;

                g) primul radio-casetofon portabil (adaptat (si) pt auto): Saba TKR 15 Sabamobil - an 1958;

                h) primul radio-casetofon portabil cu unde ultrascurte (UUS/FM): Minifon Holiday BK61-an 1961;

                i) primul casetofon autoreverse (mecanic):  Philips N 2401 S - 1969;

                j) primul casetofon deck (cu înregistrare): Philips N 2503 – an 1970

                k) primul radio-casetofon stereo portabil:  Philips RR 800 - an 1972;

                l) primul casetofon de inalta fidelitate (HIFI) : Philips N 2510 – an 1973;

                m) primul casetofon cu 3 capete facut de firma Nakamichi: Tri Tracer 700- an 1980 ?;

                n)primul casetofon denumit  “walkman” : Sony TPS-L2 – an 1979;

                       (formatul “de buzunar” a fost lansat de National-Panasonic în 1975, dar   

                        denumirea “walkman” a fost brevetată de Sony (şi a fost urmată de

                        “watchman” pt. televizoare de buzunar şi “discman” – pt. cd-player

                        portabile)     

                o) al 2-lea casetofon din lume: Philips EL 3301;

                p) al 2 lea cas cu claviatură din lume: Philips EL 3310;

                q) al 2-lea radiocas. stereo portabil realizat de  Philips: tip AR 774;

                r) al 2-lea cas player portabil- Philips N 2000;

                s) al 3-lea casetofon auto: Philips N 2605;          

                t) primul casetofon full digital realizat de Philips: DCC 300;

                u)  al 2lea cas multi-track din lume-Tascam PortaTwo;

       - conţine marea majoritate a modelelor portabile realizate de firma inventatoare Philips in primii  10 ani de la lansarea primului casetofon: de la  EL 3300 la N 2510 ;

       - conţine aparate ce au constituit  “capete de serie” şi/sau “vârfuri de gamă”: El 3300, N 2000, N 2400, N 2500, AZ 1000, CD 100, RR 800, N 5846, DCC 951;

       - conţine exemplare ale predecesorilor (radio, magnetofon, pick-up) şi succesorilor casetofonului (video-recorder-1965, laser video-disc-1978, CD player-1982): Philips 930 A - radio din 1931, Philips 204 U – radio din 1946, EL 3555 – magnetofon cu tuburi electronice si  tranzistoare - an 1966,  Philips RK 5 L =magnetofon portabil din 1966, AG 4000F= pick-up portabil din 1966, Philips VLP 700 – video disc din anul 1980;  primul CD player din lume - Philips CD 100  - 1982);

        - conţine exemplare Philips din 38 de grupe constructive variate, consecutive: EL, N, RR, AR, D, F, etc, iar in cadrul acestora există exemplare din serii consecutive, ex: N 2000 > N 2210; AR 060 > AR 090 sau exemplare din fiecare subgrupă: RR 313, 425, 522, 622, 722, 800;  AR  090, 108, 248, 374,  499, 580, 664, 774.

        - conţine exemplare cu design unic: Bang & Olufsen Beosystem 10

                                                                                               şi Beocord 4500;

       - conţine exemplare rare, altele decât primele casetofoane enunţate:

                - primul casetofon românesc: Star MC 12 si modele ulterioare (primul cas. pt. auto, primul radiocasetofon)

                -al 2-lea casetofon sovietic : Sputnik  402 (inspirat  dupa Philips   EL 3300);

                - unul din primele casetofoane americane: General Electric M 8430   (inspirat dupa Philips EL 3300);

                - unul din primele casetofoane japoneze: Sony TC 12 (inspirat de Philips EL   3300);

                - casetofon cu dinam propriu: R 1018  “The sound” ;

                - al 2 lea si al 3-lea radiocasetofon din lume: Philips RL 673, RL 361 ;

                - unele din primele combine portabile (de tip “servietă” diplomat”) : Sanyo G 2615 N2, 

                                                                                                                                 Aciko ACRT 820S; 

                - al 2-lea video disc player din lume: Philips VLP 700 (primul=Philips VLP 600-1978);   

               - aparate complexe cum sunt combinele portabile radio+cas+televizor (Philips ART 20 si Sound);

                - sunt prezentate 20  tipuri de casete audio: caseta cu fir de sarmă - Peirce 330, caseta Tefi, caseta Dictaphone MPA, 4 track cartridge, caseta Minifon Attache, Fidelipac, caseta compactă-Philips, 8 track cartridge-RCA , caseta Grundig EN-3, caseta DC International (Grundig), minicaseta (Philips 1970), microcaseta (Olympus 1971), Grundig steno-cassette, Elcaset (Sony 1976), DAT (Sony), picocaseta ( JVC),  DCC (Philips), microDAT (Sony),  precum si casetofoanele pentru acestea;

                - cel mai mic casetofon din lume - cel ce functioneaza cu caseta microDAT: Sony NT-1;

Toate aceste informaţii se bazează pe lectura cataloagelor principalelor firme constructoare din perioada 1963 - 2007, cărţilor de specialitate şi experienţa personală de reparaţii ale autorului.

Despre cataloage tehnice (aici,audio)

Fiind adevărate cărţi de vizită ale producătorilor, acestea sunt surse informaţionale absolut necesare alcătuirii corecte/complete a unei colecţii de aparate, fiind complementare aparatelor în sine şi manualelor de utilizare şi service ale acestora.

De ce sunt importante cataloagele ? Pentru că:

-prezintă succesiunea cronologică şi varietatea gamei produselor ;

-prezintă caracteristicile tehnice ale aparatelor;

-evidenţiază/explică  unele noutăţi/detalii tehnice pe care uneori utilizatorii le ignoră;

-unele dintre ele (cele realizate de distribuitorii produselor) prezintă un element foarte important: liste de preţ;

Numai luând în considerare aceste aspecte se pot face comparaţii între produsele aceleiaşi firme sau ale firmelor diferite, observând astfel evoluţia acestora, cu alte cuvinte- progresul tehnic şi promotorii săi, colecţia devenind un adevărat muzeu tehnic şi nu o simplă înşiruire de poze (cu aparate) la care ne uităm ca la tablouri abstracte.

A. Sandu, oct. 2008.

Bibliografie:

Wikipedia-enciclopedie/internet

ing. S.Lozneanu, Veisman, Endre, Enache-Casetofoane-functionare si depanare-Ed. Tehnica 1985 

H. Juetermann-Das Tefifon