GRUPUL ŞCOLAR “ELECTRONICA

     Grupul şcolar “Electronica” – unitate de învăţământ pentru pregătirea personalului destinat întreprinderilor subordonate centralei industriale de Electronică şi tehnică de calcul. Dezvoltarea considerabilă a investiţiilor la Întreprinderea  « Electronica »  prin construcţia pe platforma industrială de electronică de la Pipera a secţiilor de montaj radio şi televizoare, impunea existenţa unei şcoli proprii pentru asigurarea cadrelor tehnice necesare. Astfel la 1 ianuarie 1971 începe construcţia şcolii profesionale « Electronica » în imediata apropiere a intreprinderii, în spaţiul care cuprindea un corp de clădire cu 20 de săli de clasă, laboratoare şi cabinete şcolare de specialitate, un corp cu 8 ateliere şcolare cu profil mecanic, două internate, o cantină şi o sală de sport.

       Şcoala îşi deschide porţile la 1 septembrie 1971 funcţionând cu 6 clase de elevi  de şcoală profesională preluate de la Şcoala Profesională Electroaparataj, elevi care aveau contract de şcolarizare cu Intreprinderea « Electronica ».

        În acelaşi timp, pe platforma industrială funcţiona Intreprinderea de Calculatoare Electronice, care îşi construieşte, în anul 1973, propria şcoală profesională în acelaşi perimetru cu Şcoala Profesională Electronica. Prin contopirea celor două şcoli sub aceeaşi conducere ia fiinţă Grupul Şcolar “Electronica”,  una dintre cele mai mari şcoli din România, care cuprindea 11 clădiri amplasate pe o suprafaţă de circa 10.000 metri pătraţi.

        Cu o dotare modernă realizată atât prin investiţii centralizate de la stat cât şi cu sprijinul întreprinderilor subordonate CIETC (Centrala Industriei Electronice şi Tehnică de Calcul)  prin donare sau transfer. Această şcoală va pregăti elevi pentru toate întreprinderile din centrala industrială cu prioritate pentru cele noi, de exemplu: IIRUC,

Întreprinderea de Cinescoape-Pipera, Întreprinderea de. Echipamente Periferice-Pipera, Într eprinderea de. Componente-Curtea de Argeş, Romlux-Târgovişte, Întreprinderea Microelectronica-Băneasa, Întreprinderea Conect-Pipera, Într eprinderea Ferite-Urziceni, dar şi pentru întreprinderile mai vechi.

         Astfel, numărul de elevi era în creştere de la an la an astfel încâ de la 180 de elevi în 1971, acesta ajunge în 1981 la circa 4000 de elevi.  Şcoala se afirmă foarte repede, astfel încât admiterea în şcoală se făcea pe bază de concurs, numărul variind între 3 – 8 candidaţi pe un loc.

          Grupul Şcolar cuprindea toate formele de şcolarizare – liceu, şcoală profesională şi ucenicie la locul de muncă – cursurile fiind atât de zi cât şi serale. Pregătirea elevilor se făcea pentru profilul electronic în meseriile: montator aparatură electronică, electronist pentru tehnică de calcul, electronist pentru componente electronice; pentru profilul electrotehnic în următoarele meserii: electrician de întreţinere şi reparaţii, confecţioner lămpi electrice, confecţioner tuburi cinescop; pentru profilul mecanic: sculer – matriţer, lăcătuş – mecanic, prelucrător prin aşchiere, mecanic de maşini şi utilaje. Formarea şi educarea elevilor era asigurată de peste 200 de cadre didactice profesori repartizaţi de Inspectoratul şcolar şi de profesori ingineri din întreprinderile de profil.

         Colaborarea strânsă cu întreprinderile industriale a constat în faptul că la cursurile serale de liceu şi şcoala de maiştri, predau  cu precădere specialişti din Întreprinderea Electronica şi din alte întreprinderi, ca ing. Mihai Silişteanu, ing. Virgil Teodorescu, ing. Paul Adrian, ing. Purcea Marin, ing. Ionescu Dumitru de la IIRUC şi ing. Enache Mihai de la CONECT.ee

         Buna pregătire teoretică şi practică a cadrelor didactice, a determinat Ministerul Învăţământului să coopteze în colaborare cu autori de manuale şi cadre didactice din Grupul Şcolar la elaborarea manualului „Echipamente electronice pentru radio şi televiziune” pentru clasa a XII-a,  editura didactică şi pedagogică, Bucureşti -1981, autori: ing. Mihai Silişteanu, ing. Stelian Pătruţescu; manualul, „Aparate, echipamente şi instalaţii de electronică industrială pentru radio şi televiziune”, pentru clasele a XI-a şi

a XII-a, editura didactică şi pedagogică Bucureşti – 1993, autori: ing. Grigore Antonescu, dr.ing. Eneia Eugen Barbu, ing. Lucian Cipere, Lavinia Monica Cipere, ing. Stelian Pătruţescu, ing. Constantin Şerbu, ing. Teodorescu Virgil, ing.Cezar Constantinescu etc.

        Manualul „Lucrări practice de depanare a radioreceptoarelor” – Editura didactică şi pedagogică Bucureşti – 1985, autori: ing. Lucian Cipere, ing. Lavinia Cipere, ing. Radu Panait, ing. Ioan Papiniu, ing. Stelian Pătruţescu, ing. Aurel Păun, ing. Teodorescu Virgil.

         Olimpiadele şcolare şi concursurile naţionale pe meserii au fost permanent în atenţia cadrelor didactice ale şcolii, rezultatele bune obţinute de elevi dovedind preocuparea elevilor ei obţinând locuri fruntaşe la mai multe olimpiade naţionale şi la concursurile naţionale pe meserii.

         Din anul 1981, Grupul Şcolar a devenit „şcoală de protocol” a Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, obiectivele şcolii fiind vizitate de peste 200 de delegaţii străine şi din ţară, impresiile bune scrise în cartea de onoare a şcolii de către miniştrii învăţământului din Germania Democratică, Cehoslovacia, Polonia, URSS şi China, dovedind acest lucru.

         În cadrul Grupului Şcolar, între anii 1986-1987, funcţiona Centrul de Perfecţionare a maiştrilor instructori cu specialitatea maistru electronist, pentru care optau elevi din toate şcolile din ţară. Cursurile şi comisiile de acordare a gradelor didactice fiind asigurate de către profesori şi ingineri din Grupul Şcolar „Electronica”.

          Educaţia prin muncă a elevilor a fost o altă preocupare a şcolii. Practica productivă desfăşurată în atelierele şcolii, prin preluarea unor lucrări de la alte întreprinderi, se ridica în acea perioadă la o valoare de 20 milioane lei lunar.

          Munca patriotică desfăşurată cu elevi la marile obiective naţionale, cum ar fi: Casa Poporului, Canalul Dunăre Marea -  Neagră, Sala Polivalentă, amenajarea Râului Dâmboviţa, multe parcuri din Capitală, a contribuit la formarea şi educarea acestora.

         Din rândul cadrelor didactice ale şcolii au fost promovaţi ca inspectori în Ministerul Învăţământului, la inspectoratele şcolare ale capitalei, directori la licee din capitală, cum ar fi: Colegiul Naţional Sf. Sava, Colegiul Naţional „Iulia Haşdeu”,  Şcoala Centrală, Liceul Teoretic „Victor Babeş”, Liceul Teoretic „George Coşbuc”.

         În anul 1990 Grupul Şcolar „Electronica” devine Colegiul „Edmond Nicolau”, asigurând personal calificat în funcţie de cerinţele pieţii muncii. Deoarece producţia industrială a întreprinderilor de pe Platforma Pipera a scăzut simţitor, şi capacitatea şcolară a Colegiului scade, ajungând de la 1000 la 800 de elevi.

Prof. ing. Pătruţescu Stelian